O rugăciune pentru cei adormiți este cel mai firesc dar pe care îl putem face celor dragi care au plecat dintre noi. Aici găsiți câteva rugăciuni scurte din rânduiala Bisericii Ortodoxe, pentru părinți, pentru soț sau soție, pentru un copil și pentru iertarea păcatelor, dar și când se citesc, cum se scrie pomelnicul și ce legătură au cu parastasul și coliva.
Învățătura ortodoxă spune că moartea nu rupe legătura dintre cei vii și cei plecați. Biserica este o singură familie, a celor de pe pământ și a celor din ceruri, iar această comuniune se arată cel mai limpede în rugăciune. De aceea, la fiecare Liturghie, preotul îi pomenește pe toți cei care au trecut la Domnul.
Rugăciunea nu este o formulă care „lucrează” de la sine și nici un schimb. Este dragoste care continuă: cerem lui Dumnezeu milă și iertare pentru cel plecat, așa cum i-am fi cerut ajutor cât trăia. Preoții adaugă mereu că rugăciunea merge împreună cu milostenia, adică faptele bune făcute în numele celui răposat, și cu pomenirea lui la biserică.
Textele de mai jos sunt preluate întocmai din surse bisericești, cu sursa indicată la fiecare; unde rugăciunea este lungă, am păstrat doar partea de încheiere și am spus asta. Acolo unde apare „(N)” sau „(numele)”, rostiți numele de botez al celui pentru care vă rugați. Le puteți citi acasă, în fața icoanei, cu o lumânare aprinsă, oricât de des simțiți nevoia.
Este rugăciunea pe care preotul o rostește la slujba înmormântării și la slujbele de pomenire, pentru odihna sufletului celui răposat. Credincioșii o pot citi și acasă. Redăm partea principală a rugăciunii, după textul publicat pe crestinortodox.ro, fără încheiere:
Dumnezeul duhurilor și a tot trupul, care ai călcat moartea și pe diavol ai surpat, și ai dăruit viață lumii Tale, însuți Doamne, odihnește sufletul adormitului robului Tău (N) în loc luminat, în loc de verdeață, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea și suspinarea! Și orice greșeală a săvârșit el cu cuvântul sau cu lucrul sau cu gândul, ca un Dumnezeu Bun și iubitor de oameni, iartă-l! Că nu este om care să fie viu și să nu greșească; numai Tu singur ești fără de păcat, dreptatea Ta este dreptate în veac și cuvântul Tău este adevărul.
Rugăciunea „Pomenește, Doamne” cere iertarea greșelilor tuturor celor plecați, părinți, frați și rude. Se încheie cu una dintre cele mai cunoscute cântări de la înmormântare (textul publicat pe doxologia.ro):
Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta credință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gândul le-au săvârșit, și-i așază pe ei, Doamne, în locuri luminoase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată durerea, întristarea și suspinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac. Dăruiește-le lor și nouă Împărăția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veșnice și desfătarea vieții Tale celei nesfârșite și fericite. Că Tu ești învierea și odihna adormiților robilor Tăi (numele), Hristoase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului și Bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Cu sfinții odihnește, Hristoase, sufletele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!
„Rugăciunea copiilor la moartea unuia din părinți” începe cu amintirea lui Iosif, care și-a plâns tatăl. Încheierea ei, pe care o redăm aici, este cererea propriu-zisă pentru tată sau mamă:
Milostivește-Te, Doamne, și dă sufletului tatălui meu (mamei mele) odihna cea bună și fă-l pe el (fă-o pe ea) părtaș (părtașă) bunătăților celor veșnice, așezându-l (o) cu drepții în curțile Tale, că binecuvântat și preaslăvit ești în vecii vecilor. Amin.
Din „Rugăciunea la moartea unuia dintre soți”, partea a doua, în care cel rămas cere iertare pentru soțul sau soția sa și nădejdea revederii:
Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Mângâietorul celor întristați, Care ai fost vestit de proorocul Isaia că vei veni să tămăduiești pe cei cu inima zdrobită, fii mie Mângâietor și ascultă-mi glasul ce-l înalț către Tine, rugându-Te să-i ierți, Preabunule Împărate, greșelile oricâte va fi săvârșit în această viață soțul meu (soția mea): ori cu fapta, ori cu cuvântul, ori cu gândul, cu știință sau fără de știință. Așa, Doamne, primește sufletul robului Tău (roabei Tale) în locașul sfinților Tăi, întru Împărăția Ta cea veșnică, spre care se nevoiește sufletul meu și întru care nădăjduiește a se învrednici la vremea când vei chema și duhul meu la Tine, pentru ca acolo sufletele noastre întâlnindu-se și împreună aflându-se, să laude și să preamărească Sfânt numele Tău: al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Pentru părinții care și-au pierdut copilul, „Rugăciunea părintelui la moartea fiului sau a fiicei” se încheie astfel:
Dă-i Doamne, sufletului său (ei) ușurare și iertare de toate greșelile ce a săvârșit: cu fapta, cu cuvântul sau cu gândul și îl (o) așază pe el (ea), în locul de fericire veșnică, dimpreună cu sfinții Tăi îngeri, pentru ca acolo, la vremea cea hotărâtă de Tine, să-l (o) pot găsi și împreună să cântăm slava Ta cea necuprinsă. […] Amin.
Textele întregi ale ultimelor trei rugăciuni se găsesc în cărțile de rugăciuni și pe doxologia.ro, site-ul Arhiepiscopiei Iașilor. Pentru o rugăciune mai lungă, mulți credincioși citesc Acatistul către Dumnezeu Tatăl pentru cei adormiți sau Canonul de rugăciune pentru cei răposați, mai ales sâmbăta.
Vă puteți ruga pentru cei dragi în orice zi. Biserica a rânduit însă câteva momente în care pomenirea lor se face împreună, la biserică:
| Momentul | Ce se face |
|---|---|
| Primele 40 de zile | Familia se roagă zilnic acasă. Multe familii dau la biserică „sărindarul”, pomenirea la 40 de Liturghii. |
| 3, 9 și 40 de zile | Parastase; cel de la 40 de zile și cel de la un an sunt cele mai importante. |
| 3, 6, 9 luni și 1 an | Parastase de pomenire; la un an, parastasul mare. |
| Anual, până la 7 ani | Parastas în fiecare an, la data morții. |
| În fiecare sâmbătă | Sâmbăta este ziua de pomenire a morților în tot anul bisericesc. |
| Moșii de iarnă și de vară | Sâmbăta dinaintea Duminicii Lăsatului sec de carne și sâmbăta dinaintea Rusaliilor. |
| Moșii de toamnă | O sâmbătă de toamnă; în 2026, pe 7 noiembrie. |
Termenele se socotesc de la ziua morții. Pentru data exactă a parastasului de 40 de zile vă poate ajuta calculatorul pentru parastasul de 40 de zile, iar pomenirile de mai târziu sunt explicate în ghidul despre parastasul de 3 luni, 6 luni, 1 an și 7 ani. Dacă parastasul nu se poate face chiar în ziua cuvenită, preotul parohiei vă poate spune ce zi este potrivită.
Pomelnicul este lista cu numele celor pe care îi pomenește preotul. Câteva reguli simple:
Parastasul este slujba de pomenire în care rugăciunile de mai sus se rostesc de preot în numele întregii comunități. Familia aduce coliva, colacii, vinul și lumânările, iar după slujbă se dă de pomană. Despre slujbă, ce se pregătește și cum decurge, găsiți detalii în ghidul despre parastas și pomenirea morților.
Coliva, din grâu fiert, amintește de cuvintele Mântuitorului despre bobul de grâu care, îngropat, aduce rod: este semnul învierii pe care o așteptăm pentru cei dragi. Semnificația ei și o rețetă tradițională le găsiți în ghidul despre colivă. Iar dacă abia ați trecut printr-o pierdere, rânduielile perioadei de după înmormântare sunt adunate în ghidul despre doliu în tradiția ortodoxă.
În jurul pomenirii morților s-au strâns și obiceiuri care nu vin din învățătura ortodoxă. Câteva dintre ele:
Pentru colivă, colaci, masa de pomenire sau legătura cu o parohie, primiți gratuit oferte de la firme din zona dumneavoastră.