Parastasul și pomenirea morților: calendar complet și tot ce se pregătește

Ce este parastasul

Parastasul este slujba de pomenire a celor adormiți, săvârșită de preot la anumite soroace după deces. Cuvântul vine din grecescul „parastasis” — „a sta înaintea” lui Dumnezeu, mijlocind pentru sufletul celui plecat. În credința ortodoxă, rugăciunea celor vii îl însoțește pe cel adormit pe drumul său, iar pomenirile la soroacele rânduite sunt considerate cel mai important dar pe care familia îl mai poate face celui drag.

Parastasul nu se reduce la slujbă: el cuprinde și milostenia — coliva, colacii și bucatele date de pomană în numele celui pomenit — precum și masa la care familia, rudele și cunoscuții își amintesc împreună de cel plecat. Rânduiala completă a doliului din care fac parte pomenirile este descrisă în ghidul despre doliu și tradițiile ortodoxe.

Calendarul pomenirilor: de la 3 zile la 7 ani

Tradiția ortodoxă a rânduit soroace precise pentru pomenirea celor adormiți. Ele se calculează de la data decesului, iar când sorocul cade într-o zi în care nu se fac parastase (duminica, praznice mari, anumite perioade din Postul Mare), pomenirea se mută, cu sfatul preotului, de regulă în sâmbăta dinainte.

• La 3 zile — coincide, de obicei, cu ziua înmormântării; se face în cinstea Sfintei Treimi și a Învierii Domnului din a treia zi;
• La 9 zile — în cinstea celor 9 cete îngerești; se face prima pomenire de după înmormântare, adesea la mormânt;
• La 40 de zile — parastasul cel mai important, numit în popor „ridicarea panaghiei”; tradiția spune că acum sufletul își încheie drumul vămilor și se înfățișează la judecata particulară. Se fac slujbă mare, pomeni bogate și se dau de pomană haine și obiecte ale celui plecat;
• La 3 luni, 6 luni și 9 luni — pomeniri de mijloc, ținute mai ales în familie, cu parastas la biserică și pomană mai restrânsă;
• La 1 an — al doilea mare soroc: parastasul de un an încheie, de regulă, perioada doliului. În multe zone, acum se sfințește și monumentul funerar;
• Anual, până la 7 ani — pomenirea se face în fiecare an, la data decesului sau în sâmbăta cea mai apropiată. La 7 ani se face ultima pomenire din ciclul mare, considerată în tradiție încheierea rânduielii; în unele zone se obișnuiește și deshumarea rituală, acolo unde tradiția locală o păstrează și legislația o permite.

Ce se pregătește la fiecare pomenire

Elementele nelipsite ale oricărui parastas sunt aceleași, indiferent de soroc — diferă doar amploarea:

• Coliva — grâu fiert cu miere sau zahăr, nuci și arome, împodobită cu o cruce. Este simbolul central al pomenirii: bobul de grâu care „moare” în pământ și rodește este imaginea învierii. Semnificația completă și modul de pregătire le găsiți în ghidul despre colivă;
• Colacii — se aduc la biserică și se împart de pomană; numărul și forma diferă de la o zonă la alta;
• Vinul — o sticlă de vin roșu pentru slujbă, din care preotul toarnă peste colivă în semnul crucii;
• Lumânările — se aprind la slujbă și se dau de pomană împreună cu bucatele;
• Lista cu numele — pomelnicul cu numele de botez al celui pomenit (și al altor adormiți ai familiei), scris pentru preot;
• Pomeni și milostenie — farfurii, căni, prosoape sau pachete cu alimente, date de pomană „pentru sufletul” celui adormit; la 40 de zile se dau, prin tradiție, și haine sau obiecte care i-au aparținut.

La soroacele mari (40 de zile, 1 an) pregătirile sunt mai ample: mai mulți colaci, pomeni pentru mai multe persoane și masă de pomenire extinsă. La pomenirile de mijloc (3, 6, 9 luni) este suficientă o rânduială restrânsă — colivă, colaci, vin și câteva pomeni.

Cum se organizează parastasul la biserică

Organizarea unui parastas este mai simplă decât pare, dacă urmați acești pași:

1. Vorbiți cu preotul din timp — cu cel puțin o săptămână înainte de soroc. Stabiliți data (de regulă sâmbăta, după Sfânta Liturghie), ora și ce trebuie adus. Dacă nu aveți o parohie apropiată, pagina despre servicii religioase vă ajută să luați legătura cu o biserică din zona dumneavoastră;
2. Scrieți pomelnicul — numele de botez al celui pomenit și, dacă doriți, ale celorlalți adormiți ai familiei;
3. Pregătiți cele necesare — coliva, colacii, vinul și lumânările se aduc la biserică înainte de slujbă; multe cofetării și firme specializate pregătesc coliva la comandă, dacă familia nu o poate face acasă;
4. Participați la slujbă — parastasul durează, de regulă, 20–40 de minute; la final, coliva se leagănă în semn de comuniune cu cel pomenit, apoi se împarte;
5. Împărțiți pomenile — la biserică, la mormânt sau acasă, după obiceiul locului;
6. Lăsați o contribuție pentru biserică — cuantumul este la aprecierea familiei; orientativ, pentru un parastas se lasă între 100 și 400 de lei, în funcție de zonă și de amploarea slujbei. Întrebați fără reținere — este o practică firească.

Pomana: masa de pomenire și cateringul

După slujbă, familia oferă masa de pomenire — „pomana” — pentru rude, vecini și cunoscuți. Câteva rânduieli utile:

• Meniul respectă calendarul: în zilele de post, pomana se face cu bucate de post (sarmale de post, fasole, pește unde este dezlegare); în rest se pot servi și preparate cu carne. Meniul tradițional include ciorbă, sarmale, friptură sau varianta de post, colaci și colivă;
• Dimensiunea mesei ține de posibilitățile familiei: la 40 de zile și la un an se invită de regulă mai multe persoane, la soroacele de mijloc doar familia apropiată. Nimeni nu este dator să se împrumute pentru o pomană bogată — milostenia sinceră contează, nu abundența;
• Cateringul este o soluție tot mai folosită: firmele specializate pregătesc meniuri complete de pomană, de post sau de dulce, cu livrare acasă, la biserică sau într-o sală, orientativ la 40–90 lei/persoană. Găsiți firme verificate pe pagina de catering pentru pomeni, iar prin cererea de oferte primiți gratuit mai multe propuneri de meniu din zona dumneavoastră;
• Pachetele de pomană — acolo unde nu se organizează masă, se împart pachete cu mâncare gătită sau alimente, împreună cu o lumânare aprinsă.

Sâmbetele morților: Moșii de iarnă și Moșii de vară

Pe lângă soroacele fiecărei familii, Biserica a rânduit zile de pomenire generală a tuturor adormiților — „sâmbetele morților”, numite în popor „Moși”:

• Moșii de iarnă — sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți (a lăsatului sec de carne), de regulă în februarie; este cea mai importantă pomenire generală din an, alături de Moșii de vară;
• Moșii de vară — sâmbăta dinaintea Rusaliilor (Pogorârii Sfântului Duh), la începutul verii; se împart, prin tradiție, vase cu mâncare, căni, colaci și cireșe sau alte fructe timpurii;
• Sâmbetele Postului Mare — sâmbete rânduite pentru pomenirea morților în timpul postului, când se pot face și parastasele mutate din zilele oprite;
• Paștele Blajinilor — în unele zone (mai ales în Moldova), luni sau marți după Duminica Tomii, familiile merg la morminte cu ouă roșii și pască.

În aceste zile, familiile aduc la biserică pomelnice și pomeni pentru toți adormiții lor, indiferent de data decesului — un prilej de pomenire și pentru cei plecați de mult, ale căror soroace anuale s-au încheiat.

Tabel recapitulativ: calendarul pomenirilor

Datele și rânduielile pot diferi ușor de la o zonă la alta și se stabilesc întotdeauna cu preotul parohiei. Dacă la pomeniri doriți să transmiteți și câteva cuvinte celor îndurerați, ghidul mesajelor de condoleanțe vă oferă formulări potrivite.

Citiți și

Întrebări frecvente despre parastas