Aflați cine moștenește și ce cote de moștenire revin soțului supraviețuitor, copiilor, părinților sau fraților, după Codul civil.
Când nu există testament, moștenirea se împarte după Codul civil. Rudele sunt grupate în patru clase, iar o clasă vine la moștenire numai dacă nu există nimeni în clasele dinaintea ei (art. 964 din Codul civil):
| Clasa | Cine intră |
|---|---|
| Clasa întâi | Descendenții: copiii, iar în locul unui copil decedat, copiii lui |
| Clasa a doua | Părinții, frații și surorile, iar în locul unui frate decedat, copiii lui |
| Clasa a treia | Bunicii și ceilalți ascendenți |
| Clasa a patra | Unchii și mătușile, apoi verii primari și frații bunicilor |
Soțul supraviețuitor nu face parte din nicio clasă: el moștenește alături de oricare dintre ele, iar dacă nu există nicio rudă, primește toată moștenirea (art. 971). Moștenesc la fel copiii din căsătorie, cei din afara căsătoriei și cei adoptați (art. 448 și art. 470 alin. (1)). Invers, un copil al defunctului adoptat de altă persoană nu îl mai moștenește, pentru că adopția rupe legătura de rudenie cu părintele firesc (art. 470 alin. (2)); excepție face adopția de către soțul sau soția defunctului (art. 470 alin. (3)). Socrii, cumnații, ginerii și nurorile nu sunt rude de sânge cu defunctul și nu moștenesc prin lege.
Fără moștenitori legali și fără testament, bunurile trec la comuna, orașul sau municipiul în care se află (art. 963 alin. (3)). Pașii concreți ai procedurii la notar îi găsiți în ghidul despre succesiunea după deces.
Partea soțului depinde de clasa cu care vine la moștenire (art. 972). Restul se împarte între rudele din acea clasă:
| Soțul moștenește alături de | Cota soțului | Rămâne rudelor |
|---|---|---|
| Copii sau nepoți | 1/4 | 3/4 |
| Părinți și frați, împreună | 1/3 | 2/3 |
| Doar părinți sau doar frați | 1/2 | 1/2 |
| Bunici, unchi sau veri | 3/4 | 1/4 |
| Nicio rudă | Totul | Nimic |
Cota soțului nu scade cu numărul copiilor. Cu un copil, soția primește 1/4 și copilul 3/4; cu trei copii, soția primește tot 1/4, iar fiecare copil câte 1/4 (art. 975 alin. (3)).
Dacă un copil a murit înaintea defunctului și a lăsat copii, aceștia primesc împreună partea care i s-ar fi cuvenit părintelui lor. Legea numește asta reprezentare succesorală, iar împărțirea se face pe tulpini: fiecare copil al defunctului, viu sau reprezentat, este o tulpină (art. 965-968). La fel se întâmplă cu copiii unui frate decedat (art. 966 și art. 981 alin. (2)). Un copil decedat fără urmași nu se mai ia în calcul.
Dacă trăiește un singur părinte, el ia 1/4 din partea clasei a doua, iar frații împreună 3/4. Dacă trăiesc amândoi părinții, ei iau împreună jumătate, iar frații cealaltă jumătate (art. 978). Fără frați, părinții iau toată partea clasei; fără părinți, o iau frații (art. 979).
Când există frați după un singur părinte, partea fraților se împarte în două: jumătate pentru linia mamei, jumătate pentru linia tatălui. Frații din aceiași părinți primesc din ambele jumătăți, ceilalți doar din linia lor (art. 981 alin. (3) și (4)). Calculatorul aplică automat această regulă.
Dacă soții erau în regimul comunității legale, ce au dobândit în timpul căsătoriei este bun comun (art. 339). La deces, comunitatea se lichidează între soțul supraviețuitor și moștenitori (art. 355 alin. (3)): soțul își păstrează partea lui din bunurile comune, care nu intră în moștenire. Legea presupune că soții au contribuit în mod egal, până la proba contrară (art. 357 alin. (2)), de aceea calculatorul socotește jumătate.
Masa de împărțit este formată din bunurile proprii ale defunctului plus jumătatea lui din bunurile comune. Partajul real poate ieși altfel: dacă se dovedește o contribuție diferită, dacă soții aveau separație de bunuri sau o convenție matrimonială, ori dacă există datorii.
Un bărbat moare și lasă soția și doi copii. Soții au un apartament cumpărat împreună, evaluat la 400.000 de lei, iar el avea o mașină moștenită de la părinți, de 40.000 de lei.
În total, soția rămâne cu 260.000 de lei (200.000 + 60.000), iar fiecare copil cu 90.000 de lei. Pentru actele cerute de notar, vedeți lista din ghidul acte necesare la deces.
Un testament poate schimba împărțirea, dar nu oricât. Soțul supraviețuitor, copiii (și nepoții care îi reprezintă) și părinții au o rezervă: jumătate din cota pe care ar fi primit-o fără testament, pe care defunctul nu le-o putea lua (art. 1.086-1.088). Ce rămâne peste rezerve se numește cotitate disponibilă: de această parte defunctul a putut dispune liber (art. 1.089).
În exemplul de mai sus, rezerva soției este 1/8, iar a fiecărui copil 3/16. Împreună fac 1/2, deci cealaltă jumătate a putut fi lăsată prin testament oricui. Frații, bunicii, unchii și verii nu au rezervă: un testament îi poate lăsa fără nimic. Calculul exact cu testament, donații sau o limită specială pentru soț (art. 1.090) îl face notarul.
Soțul supraviețuitor care nu are un drept real asupra altei locuințe potrivite poate locui gratuit în casa în care a locuit până la data deschiderii moștenirii (data decesului), dacă aceasta face parte din moștenire. Dreptul de abitație durează până la partaj, dar cel puțin un an de la deces, și încetează mai devreme dacă soțul se recăsătorește (art. 973).
Când nu există copii sau alți descendenți, soțul primește în plus, peste cota lui, mobilierul și obiectele de uz casnic folosite în comun (art. 974). Alături de copii, acestea se împart odată cu restul moștenirii. Despre sprijinul financiar pentru familie, citiți și ghidul despre pensia de urmaș.
Moștenirea se acceptă sau se refuză în termen de un an de la deces (art. 1.103 alin. (1)). Termenul curge de la altă dată în câteva situații: pentru copilul născut după deces, de la naștere; când moartea a fost declarată prin hotărâre judecătorească; când testamentul este descoperit mai târziu sau rudenia este aflată abia după deces (art. 1.103 alin. (2)).
Acceptarea poate fi expresă, printr-un act scris, sau tacită, prin fapte pe care numai un moștenitor le poate face (art. 1.108). Cine a știut de deces și că este moștenitor, dar nu a acceptat în acest an, este prezumat, până la proba contrară, că a renunțat. Prezumția operează însă numai dacă, după împlinirea anului, a fost citat în condițiile legii și nu dovedește că a acceptat (art. 1.112). Renunțarea se face la notar (art. 1.120).
Dacă familia are nevoie de ajutor cu actele și formalitățile de după înmormântare, pe platformă găsiți firme de servicii post-deces din județul dumneavoastră.
Pentru pomeniri, monument funerar sau formalitățile de după deces, primiți gratuit oferte de la firme din zona dumneavoastră.