Rugăciunea de sâmbătă, așa cum o păstrează rânduiala ortodoxă, I se adresează lui Hristos și pomenește îngroparea Lui și pogorârea la iad. Sâmbăta, Biserica îi pomenește pe toți sfinții și pe cei adormiți, de aceea textul cere milă și pentru cei vii, și pentru cei răposați. Mai jos găsiți textul întreg, cererea „Pomenește, Doamne” pentru cei plecați dintre noi și câteva rânduri despre legătura acestei zile cu parastasele.
Textul vine de pe doxologia.ro, site-ul Arhiepiscopiei Iașilor, cu două greșeli de tipar îndreptate. Se poate citi dimineața sau în orice clipă de liniște.
Doamne Iisuse Hristoase, Judecătorul meu, cunosc că păcatele mele sunt fără de număr.
De aceea, Te rog în această zi, în care de Iosif și de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul și Îndumnezeitul Tău suflet și de acolo ai îndepărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale și ai adus bucurie nespus de mare strămoșilor noștri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită și i-ai suit în Rai.
Îngroapă păcatele și cugetele mele cele rele și viclene, ca să piară din mintea mea și să nu se mai lupte cu sufletul meu.
Luminează întunecatul iad al inimii mele, alungă întunericul păcatelor și suie mintea mea la cer, ca să mă bucur de Fața Ta.
Așa, Doamne, primește umilita mea rugăciune ca o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari și de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima, care împreună cu ucenicii și cu mironosițele Te-au pus în mormânt, iar a treia zi Te-au văzut înviat din morți și la înălțarea Ta Te-a văzut suindu-Te de la pământ la cer, însoțit de Sfinții Tăi Îngeri.
Îndură-Te, Doamne, și de cei vii, și de cei răposați, pentru rugăciunile Sfinților Tăi către care zic și eu, nevrednicul: O, fericiți slujitori ai lui Dumnezeu! Nu încetați a vă ruga Lui ziua și noaptea pentru noi, nevrednicii, care pururea greșim cu atâtea nenumărate păcate! Mijlociți pentru noi Darul și ajutorul lui Dumnezeu, pe care nu știm a-l cere după cuviință.
Nu încetați a vă ruga, pentru ca prin rugăciunile voastre, păcătoșii să câștige iertare, săracii ajutor, întristații mângâiere, bolnavii sănătate, cei slabi la minte înțelepciune, cei tulburați liniște, cei asupriți ocrotire și toți împreună Darul lui Dumnezeu, spre folosul cel sufletesc, în mărirea lui Dumnezeu Celui în Treime lăudat, Căruia i se cuvine cinste și închinăciune în veci. Amin.
După Dicționarul liturgic publicat de Ziarul Lumina, în cartea de slujbă numită Octoih ziua a șaptea este închinată tuturor sfinților și celor adormiți.
Ziarul Lumina explică și de ce: în această zi Domnul S-a odihnit, cu Trupul îngropat, înainte de Înviere. De aceea Biserica îi pomenește pe cei plecați din această viață, „pentru ca și ei să fie părtași odihnei Mântuitorului și să învie împreună cu El”.
Părintele profesor Nicolae D. Necula, într-un text republicat pe doxologia.ro, adaugă că în cântările de la Vecernia și Utrenia din Octoih pentru această zi „îi mărim pe sfinți și ne rugăm pentru morți”. Așa se explică și cele două părți ale rugăciunii zilei: cererea pentru noi și cererea pentru cei răposați, prin mijlocirea sfinților.
Textul cere iertarea greșelilor și odihnă pentru toți cei adormiți, iar la sfârșit vine cântarea „Cu sfinții odihnește”. Acolo unde scrie „(numele)”, rostiți numele de botez al celor pentru care vă rugați.
Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta credință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gândul le-au săvârșit, și-i așază pe ei, Doamne, în locuri luminoase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată durerea, întristarea și suspinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac.
Dăruiește-le lor și nouă Împărăția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veșnice și desfătarea vieții Tale celei nesfârșite și fericite.
Că Tu ești învierea și odihna adormiților robilor Tăi (numele), Hristoase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului și Bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Cu sfinții odihnește, Hristoase, sufletele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!
Cererea face parte din rânduiala de seară. Se spune cu o închinăciune.
Sfinților ai lui Dumnezeu: apostolilor, proorocilor, mucenicilor, arhiereilor, postitorilor, temătorilor de Dumnezeu, drepților, locuitorilor în pustie, călugărilor, patriarhilor și toți sfinții care ați pătimit pentru Hristos și ați câștigat îndrăzneală către Stăpânul, rugați-vă pentru mine, păcătosul, ca să mă mântuiesc cu rugăciunile voastre.
Pentru că ziua este închinată celor adormiți, părintele Necula arată că este bine ca slujbele de pomenire să se facă, pe cât se poate, în această zi. Tot în acest text sunt numite cele două sâmbete de pomenire generală, Moșii de iarnă și Moșii de vară, iar despre Moșii de toamnă spune că nu apar în cărțile de slujbă și că data lor diferă de la o zonă la alta.
Ce spuneți acasă nu înlocuiește slujba de la biserică și nici sfatul duhovnicului. Ziua de dinainte are și ea textul ei: rugăciunea de vineri, ziua Sfintei Cruci.
Ghidul nostru despre rugăciunea pentru cei adormiți adună textele Bisericii pentru părinți, pentru soț sau soție și pentru copii, împreună cu rânduiala pomenirilor.